Se vorbeste pina la paroxism de criza din fabrici si uzine, banci si scoli, spitale sau magazine. Dar mai putin de cea din sufletele oamenilor. Astazi am aflat o veste cu adevarat tragica: un om tinar, de 36 de ani, nasul de cununie al unui prieten, s-a sinucis. Motivul: datoriile destul de mari la banci si camatari. Au ramas o sotie traumatizata si aceleasi datorii nerezolvate... De ce se intimpla astfel de lucruri? Pentru ca vietile noastre graviteaza tot mai mult in jurul "materialului". Pentru ca zi de zi sintem bombardati pe toate caile cu toate nenorocirile. Pentru ca am uitat de mult ce inseamna "a fi". Totul e legat, grotesc, de bani. Iuresul zilnic, spaimele mai mici sau mai mari, somnul chinuit din fiecare noapte, gesturile noastre simple, totul pare atins, nu de criza financiara, ci de cea umana.
Harry Callahan, in astfel de momente, e binevenit. E fotograful care iti picura liniste in suflet. Fotograf de o inalta tinuta artistica, Callahan a tintit catre culmile sensibilitatii expresiei in fotografie. A lasat in urma o colectie de mai mult de 100000 de negative, din care a printat un procent mic ca si contact printuri. Din ele, doar citeva sute au ramas ca fotografii finale. Callahan a fotografiat aproape zilnic orasul in care a stat, si timp de 20 de ani si-a fotografiat sotia. Desi banal si plictisitor la prima vedere, au fost cele mai complexe proiecte ale marelui fotograf. Simplitatea desavirsita, calmul si echilibrul sint dominantele ce au reiesit din aceste imagini. Citi dintre noi ar fi capabili sa fotografieze zilnic aceleasi lucruri? Callahan a experimentat expuneri multiple sau imagini abstracte. In fata citorva imagini, facute acum zeci de ani, stai si astazi sa te intrebi, desi sintem in epoca photoshopului, cum au fost facute?! E maiestrie, dar e, de fapt, mai mult. E un dar pe care-l au prea putini: acela de a sti sa spui multe cu mijloace putine.
