Iris, 3 ani

Întîlnire, 2012

Jim, 2012

Vară turbată, 2012

Greaţă!

Mi-e greaţă!

De Ponta (Ctrl-V) şi Crinul otrăvit care reuşesc să dezbine România cum n-a mai fost de la mineriada din 1990 încoace. De valurile de ură care sînt proiectate în avalanşă, în ziare, în spamul din cutiile poştale, la televizor, pe toate clădirile şi vitrinele. De marele prim-ministru impostor, care a bătut orice record de nesimţire, prin refuzul de a demisiona după dovezile irefutabile de plagiat, plus un CV falsificat. De acelaşi Ponta care declară într-un ziar german că visul lui e să devină procuror la Curtea Penală Internaţională de la Haga, pe probleme de dictatură (acuma să mă scuzaţi, dar aici se potriveşte de minune vorba aia cu prostul fudul...)! De demagogul Antonescu, posesorul unui limbaj naţionalist care l-ar uimi pînă şi pe Vadim, o culme a nulităţii politice, ajuns peste noapte, din chiulangiu profesionist, preşedinte. De tot ce întreprinde furibund această alianţă ostilă inteligenţei şi bunului simţ! Şi, nu în ultimul rînd, de laşitatea numelor grele din cultura română, care ar putea demasca în cîteva vorbe impostura care inundă în aceste zile România, dar care preferă să stea la adăpost, pentru că e mai isteţ aşa!

E de neconceput cum românul de rînd e tratat în aceste zile: i se dictează, ca unui imbecil, ce trebuie să facă, unde să pună ştampila şi, ce e cel mai imoral, cum trebuie să simtă. Trebuie să-l urască cu sete pe Băsescu, de dimineaţă şi pînă seara, să-l înjure mărunt printre dinţi, încontinuu, pînă pe 29, cînd va avea loc răzbunarea apocaliptică. Cei care vor spune DA, vor simţi dintr-o dată, după aplicarea ştampilei la locul deja indicat, că viaţa lor a luat o turnură spectaculoasă, că problemele lor au dispărut într-o clipă. Şomerii se vor trezi directori, pensionarii mai tineri cu 20 de ani (Doamne fereşte, să nu-i cheme Ponta la lucru a doua zi!), bolnavii vindecaţi miraculos, frustraţii din naştere, eliberaţi de toate tensiunile, transformaţi în îngeri. România va renaşte în numai cîteva ore!

Cei doi impostori ai momentului nu înţeleg un lucru simplu, aproape banal: puţinul poate valora enorm cîteodată, iar prea multul oboseşte şi-şi pierde din efect în scurtă vreme. Nu poţi marşa la nesfîrşit pe minciună, nu poţi violenta categorii uriaşe de oameni normali, care obişnuiesc să mai şi gîndească, fără să-ţi pese de ei. Orice acţiune are, în mod inevitabil, o reacţiune. USLul nu poate rezista manevrînd mase de oameni care-şi proiectează neîmplinirile personale pe figura lui Băsescu şi care, mai devreme sau mai tîrziu, se vor trezi cu aceleaşi buzunare şi mai goale, cu probleme şi mai de nerezolvat ca pînă acum. Fisurile din acest colos comunistoid încep să apară şi totul se va dezintegra, mai devreme sau mai tîrziu.

Pînă atunci, însă, România e într-un pericol uriaş. De ce? Pentru că nişte oameni oneşti au avut "tupeul" să-l condamne pe Năstase Adrian şi să-l sperie de moarte pe Voiculescu Felix. Iar asta nu era planificat să se întîmple niciodată!

Un client, 2012

Vară secetoasă, 2012

Jgheab şi merişor, 2012

Albă ca Zăpada ştie drumul spre rai, 2012

Despre România, cu mari regrete...

Peisajul românesc revelat in ultimele săptămîni e dezastruos pentru multă lume. România îşi arată periodic faţa boccie, alienată, oligofrenă. Oamenii învată greu şi uită extrem de uşor. În 1989 mii de români au pierit pentru că nu mai puteau îndura dictatura. Cea adevărată! Astăzi, manipulaţi prin toate canalele media controlate de marii securişti, românii se bucură că au scăpat din nou de dictatura lui Băsescu. În faţa Teatrului National din Bucureşti, kilometrul 0 al democraţiei româneşti, aseară, la aflarea scorului cu care Băsescu a pierdut războiul, ultraşii pensionari, sătui de atîtea dictaturi, au încins o mare horă a bucuriei demente. Oameni pe care dacă-i întrebi "de ce e Băsescu dictator?" nu-ţi pot da niciun răspuns coerent, pentru că-n capul lor nu roiesc decît telenovele, gîzi şi ciutaci... Iar în toată această poveste nici măcar nu e vorba de Băsescu. E vorba despre Constituţie şi echilibrul puterilor în stat. Orice preşedinte care greşeşte grav poate fi suspendat şi apoi obligat să plece. Dar asta în condiţiile în care nu-ţi fabrici legile în 4 zile. În condiţiile în care nu cumperi voturi, transformîndu-te peste noapte din minoritate parlamentară în majoritate, prin înglobarea reziduurilor partidului aflat la putere. Refuz să scriu "parlament" cu P mare. Această instituţie a ajuns refugiul scursurilor politicii româneşti. Penalii României se simt protejaţi şi-şi asigură interesele mafiote dintr-un loc care ar trebui să însemne cu totul altceva. Românii normali asistă neputincioşi, de la terase sau din faţa plasmelor, la asalturile finale ale USL. Căci despre mişcări de stradă care să arate că România e încă locuită cu adevărat, nici nu se mai poate vorbi. Mioriţa ne îngroapă din nou în aceste zile! Democraţia a fost devorată rapid de o haită de hiene tinere, conduse de un mare impostor cu iz de tînăr intelectual scrobit. Peste România se va aşterne liniştea în cîteva luni. O linişte sub care marile dosare de hoţie se vor subţia şi vor dispărea încetul cu încetul, în care răzbunarea va fi la ordinea zilei, în care oamenii vor trăi şi mai prost, în care manipularea va fi delirantă şi "moştenirea grea" de la predecesori va fi folosită ca paravan pentru incompetenţă şi furt. România nu se poate vindeca atîta vreme cît securiştii şi mafioţii fac regulile, atîta vreme cît oameni care au făcut genocid în '89 si '90 stau în umbră şi dau comenzi. România a devenit o ţară cu adevărat tristă!

PS. Băsescu nu-mi mai place de dinainte de 2009.

Bubico în pericol, 2012

Toropeală, Braşov, 2012