Poți vedea Roma antică sau poți vedea o Romă modernă ori pe-amîndouă la pachet, e cam ce primești în general dacă ești pe cont propriu acolo și pentru mai mult de 5 zile. Puntea de legatură dintre ele e ceea ce dă Romei un farmec aparte...poți studia istoria umanității de la romanii devastînd și cucerind totul în jur - o Roma cu o istorie a ei așa cum e dăltuită pe Columna lui Traian (și dacă ne încălzește cu ceva, Dacia le-a luat ceva mai mult decît preconizau ca s-o supună), prin superbele mozaicuri și fresce medievale (cum sînt cele de la San Paolo Fuori le Mura , un musai de văzut cînd treceți prin Roma), la minunate biserici renascentiste (o desăvîrsită Capela Sixtina pentru care merită să te așezi la coada kilometrică, ajungi repede înăuntru... nimeni nu mi-a spus, era s-o ratez) și piețe cu adevărat superbe, nu pentru că se află în ghid, ci pentru că-ți taie răsuflarea și la prima vizită și la a doua și încă la urmatoarele: Piazza di Spania sau Piazza Navona, trecînd prin barocul tulburător al Fontena di Trevi, la secolele 17-19 dominate de o Romă vîrf de lance în obținerea unificării Italiei (grandiosul Monument al lui Victor Emanuel al II-lea e acolo să ne amintească de această perioadă)... la, în cele din urmă, o Romă pe drum de modernizare, care, desi tulburată de 2 războaie mondiale, mai ales de-al doilea, reușește să renască mai frumoasă, mai mareață... Modernizată în final, te atrage cu spiritul ei ce te îmbie spre un "la dolce far niente" și "la dolce vita"... acesta ar fi sentimentul care te-ar putea copleși la Roma dacă n-ai fi atît de îndîrjit să vezi cît mai multe, dacă n-ai vizita într-o singură zi 5 piețe și 3 biserici pentru că sentimentul de a fi peste tot e atît de puternic...
După ce ai vizitat Roma poți s-o redai celor care sînt curioși în cel puțin 3 ipostaze:
...una vizuală, o Romă plină de culoare în funcție de momentele zilei, dimineața o Romă proaspătă, răcoroasă, definită de o culoare moale, caldă, aceea a soarelui răsărit de ceva vreme, dar "nefuncționînd" nici la jumătate de "capacitate", cu străzi pline de măturători, dar și cu bistrouri pline de italieni bîndu-și în picioare espresso-ul. Apoi alta la amiază, plină de turiști, gălăgioasă și aglomerată, dar și cu străduțe lăturalnice umbroase și pline de farmec specific numai Romei - specific dat de arhitectura unică a caselor îngrămădite una-ntr-alta cu un iz de mijloc de secol, scăpate de bombardamentele din al doilea război, o Romă cu un soare puternic, cer albastru senin, mult crem-gri deschis de la marmura atotprezentă și multă culoare în piețele cu tablouri și încă o Romă seara, cu jocul de lumini și umbre la Colosseum, dîndu-ți fiori, cu lumini discrete pe străduțe înguste, exuberantă totuși prin marea de oameni ieșiți la terase, culoarea definitorie de această dată fiind roșul-bordeaux (scuzați) al vinului servit într-un cofer micuț.
...urmează o Romă auditivă, un freamăt fonic perpetuu caracterizează această metropola plină de mașini, motoscutere, autobuze, metrou pe dedesubt, apoi un freamăt lingvistic: Roma e vizitată anual de milioane de turiști din toate colțurile lumii , vorbind toate limbile posibile; grozava Piazza di Spania e un loc unde cred ca găsești cele mai multe naționalități adunate laolalta în Roma, și în general în lume, dar și restaurante-cafe stradale unde se adunș italienii din nou la un espresso la miezul zilei vorbind tare si gesticulînd dezinvolt spre a da mai multă fortă cuvintelor; existînd totodata și o Romă discretă din acest punct de vedere, Roma catedralelor și a bisericilor unde se aud doar sutanele preoților atingînd discret pămîntul și oameni șoptind, un freamăt cu sonorul redus la minimum, și totuși un freamăt, ca al frunzelor de toamnă pe un vînt slab; dar și o Romă complet silențioasă în locurile vaste unde vizitatorii sînt atît de dispersați, că nu se aude nimic, doar vreun avion străbătînd cerul (la Băile Romane de pildă)...
...și ar mai fi o Romă divizată între locuitorii ei, emigranți și turiști; unde cei dintîi își doresc să nu mai suporte un proces pervers pare-se de colonizare – venirea emigranților nu i-a prea bucurat, deși, în mod ironic, așa le-a început lor istoria care i-a făcut cunoscuți în toată lumea; emigranți pe care nu-i prea suferă, dar nu se știe nici cum s-ar descurca fără serviciile lor, emigranți care altfel încearcă să se adapteze locului și specificului, trăind cel mai adesea la periferie, cu șanse mai mici să se integreze cu adevărat. Iar turiștii – vor doar să trăiască cele cîteva zile la Roma după zicala "cînd ești la Roma, poartă-te ca romanii" (fără â din a)...
Un album despre culorile Romei se gaseste aici.
