La 4 km de Sibiu, in Dumbrava Sibiului, se afla muzeul "Astra" sau al civilizatiei populare traditionale din Romania. Pe o suprafata de 100 de hectare oameni cu har si pricepere au recreat o Romanie disparuta de citeva decenii. Sint adunate la un loc gospodarii complete, ateliere mestesugaresti, utilaje si instalatii de tot felul, culese din absolut toate zonele tarii.
Poti petrece linistit citeva zile mergind pe aleile care insumeaza mai mult de 10km si analizind in detaliu fiecare din cele peste 300 de constructii. Am fost la Dumbrava 3 ani la rind, fascinat de "oferta" muzeului: am descoperit acolo Romania inceputului de secol XX, pe cea a lui Moromete, am mai descoperit ca lemnul poate fi folosit in mult mai multe lucruri decit mi-as fi putut imagina, am simtit parca mai autentic citeva din esentele poporului pe care prea des il blamez in ultima vreme si, ca traitor in vacarmul cotidian urban, mi-am imaginat mai usor splendoarea linistii satului romanesc de acum citeva zeci sau sute de ani. Departe de a propune o imagine idilica despre satul romanesc, spatiul creat in Dumbrava Sibiului sintetizeaza obiectiv citeva elemente definitorii pentru sufletul romanesc: credinta, rosturile zilnice, anotimpurile si perceperea naturii, munca nesfirsita si relatiile dintre oameni, elementele simple ale vietii de zi cu zi. Si totul, cu o punere in scena absolut naturala.
N-am stiu pina sa merg in acest loc, de exemplu, cum poti pastra pestele fara sa se strice, o perioada indelungata. De obicei merg la Metro si ma uit foarte atent cind cumpar peste: intreb intotdeauna daca e proaspat si mai si verific aspectul exponatelor. N-as cumpara un peste mai vechi de 2-3 zile, sa zicem. Dar ce-ati zice de unul care sa stea la "umbra" vreo citeva saptamini? In Delta, fiecare cherhana avea o "ghetarie", adica un urias frigider artizanal: o coliba sapata in pamint, cu acoperis gros de paie, usa extrem de mica, pe nord, in care se puneau straturi de paie, gheata si peste la pastrare. Pestele rezista intr-un astfel de depozit vreme indelungata fara sa se strice. Acum, la magazin, dupa 3 zile e bun de aruncat.
In judetul Tulcea, pe la inceputul anilor 1900, se aflau in functiune aproape 450 de mori de vint. Citeva au fost demontate si refacute in cadrul muzeului. Altfel, cu siguranta, n-am fi stiut niciodata ca in Romania s-a folosit forta vintului sute de ani. Prima moara de vint e atestata din 1585! Morile acestea erau folosite la macinat. Constructii ingenioase, ele constau dintr-un pivot central de lemn (de fapt totul era din lemn la ele) si o casa construita in jurul pivotului. Casa se putea roti astfel incit palele moristii sa fie orientate pe directia vintului. Rotirea lor punea in miscare un mecanism de roti dintate cu ajutorul carora de macinau cerealele. Astazi toata povestea aceasta poarta un nume pompos, energie eoliana, costa enorm, arata monstruos si inca nu e rentabila in Romania.
Sint multe povesti interesante pe care le poti afla doar mergind acolo. Cu siguranta nu te vei intoarce mai sarac!
PS. mai multe imagini din muzeu sint aici.
