Cartea "Antologia ruşinii după Virgil Ierunca", editată de curînd de Humanitas, este o sinteză a linguşirii, laşităţii şi pupincurismului intelectualităţii româneşti în triştii ani de dictatură comunistă. "Antologia ruşinii" a fost o rubrică ţinută cu regularitate de anticomunistul Virgil Ierunca în presa pariziană, de-a lungul a cîtorva zeci de ani (a început în 1957 şi s-a sfîrşit în preajma loviturii de stat din '89, cu o întrerupere cam de 10 ani, între '61 şi '71). Ierunca nu a iertat pe nimeni şi nu a încercat să explice nimic. Pur şi simplu a adunat o colecţie vastă de abjecţii "intelectuale", ilustrînd perfect starea "elitelor" româneşti din epocile Dej şi Ceauşescu. Trebuie doar să răsfoieşti această colecţie cîteva ore ca să poţi apoi să-ţi răspunzi singur la întrebarea "de ce România nu a avut dizidenţi adevăraţi?". Voi începe o serie de exemple alese aproape la întîmplare. Sînt 550 de pagini de vomitive.
Radu Beligan, n. 14 dec 1918, actor, deputat MAN (1961-1969, circumscripţia Vaslui), posesor al Ordinului "Meritul Cultural" clasa I (1967) şi Ordinul "Steaua RSR", clasa a II-a (1971).
"Alegîndu-l să-i conducă destinele, poporul a ales pe cel mai bun fiu al său, călăuză energică şi inspirată, luminată de ceea ce e mai înalţător în trecutul naţional şi însufleţită de hotărîrea de a merge neabătut spre o lume care să fie opera justiţiei sociale, a faptei constructive, a prieteniei şi a înfrăţirii între popoare. Nicolae Ceauşescu reprezintă ceea ce e mai bun în noi, iar această aniversare este o mare sărbătoare a întregului popor."
Distractiv, nu? Ia uitaţi mai departe:
"Viziunea este a unui spirit superior călăuzit de dragoste şi grija pentru artă. Iar această viziune o datorăm celui ce a îndrumat creaţia spre finalităţile ei fundamentale, astfel încît să-şi dobîndească întreaga iradiaţie şi nu numai odată să-şi fructifice sorţii de a lumina la depărtări de locul şi momentul cînd s-a zămislit. Acest mare prieten şi îndrumător al artei se numeşte Nicolae Ceauşescu." (1984)
Aţi priceput ceva? Cam prea tehnic, nu-i aşa? Atunci să luăm ceva mai "light":
"Dacă aş fi întrebat care sînt însemnele distinctive ale personalităţii tovarăşei Elena Ceauşescu, n-aş ezita nici o clipă să afirm că ele se exprimă în devotamentul nemărginit pentru patrie şi pentru socialism şi în neclintita convingere că avutul ţării se întemeiază pe intensificarea şi extinderea gîndirii ştiinţifice, a culturii şi a muncii în acte care au un maximum de finalitate practică, oferind facultăţilor superioare întrebuinţarea cea mai productivă şi bucuria cea mai deplină". (1987)
Închei citatele din "maestrul" Beligan cu o declaraţie de "dragoste" năucitoare:
"Trăim o experienţă fascinantă, unul din acele timpuri înalte cînd omul îşi dă măsura şi mai mult decît măsura lui. Şi mă gîndesc, fireşte, în primul rînd la acel om exemplar la care ne gîndim cu toţii: tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cel care nu cunoaşte nevoia de repaus. Cel care se odihneşte de o muncă prin altă muncă. Cel care a şters din dicţionar cuvintele: oboseală, inerţie, stagnare, nepăsare, imposibilitate. Cel ce poate fi văzut zilnic, uneori dis-de-dimineaţă, pe unul din nenumăratele şantiere ale patriei. Cel care ascultă respiraţia ţării şi care, de peste cinci decenii şi jumătate, îşi dăruieşte fiecare clipă pentru măreţia de azi şi pentru măreţia de mîine a României. Cel care transformă sub ochii noştri, ca un demiurg, un oraş cu uliţe chinuite şi întortocheate într-o cetate cu bulevarde ample, cu linii de metro şi cu o Dîmboviţă care abia acum are, vorba cîntecului, apă dulce." (1987)
De necrezut... am avut un demiurg şi noi l-am împuşcat. Tovarăşul Beligan chiar se bucura la vremea aceea de demolarea "micului Paris". Multa sănătate, maestre!
Să gustăm şi puţină poezie...
Adrian Păunescu, n. 29 iul. 1943, poet, ziarist, politician ( senator din 1992, din 2000 preşedintele comisiei de cultura din Senatul României).
"Noi, Neamul Românesc, prin voia noastră,
Venind dinspre strămoşi ca un ecou
Şi cu copiii bucălaţi pe umeri
Ca-ntr-un străvechi renascentist tablou,
Noi hotărîm prin toţi aleşii noştri
Să învestim în rang suprem din nou
Pe cel ce ne-a redat independenţa
Şi să-l alegem iaraşi pe Erou." (1985)
Puternic, dar se poate şi mai bine:
"Celui care pentru om
Face tot ce face,
În contrastul planetar,
La mulţi ani şi pace.
Celui simţitor la tot
Şi pe care-l doare
Tot ce-i om şi omenesc
La mulţi ani şi soare.
[...]
Celui care e garant
Pentru libertate,
Întru sfîntul drept la ea,
La mulţi ani şi toate." (1984)
Puţin ambigue primele trei versuri, ma duc cu gîndul la un banc: întrebare la radio Erevan, care e diferenţa între capitalism şi socialism? În capitalism omul e asuprit de către om, pe cînd în socialism e invers! Aşa şi cu cîrmaciul nostru care făcea el ce făcea omului, în contrast cu restul planetei... O să închei cu o mică bijuterie:
"Că dacă-n România nu-şi are loc abuzul
Şi se visează visul de a trăi frumos
E pentru că el, primul, şi-a aplecat auzul
Spre muma-ţară şi spre durerile de jos.
[...]
El ne făcu mai liberi şi mai cu rost pe lume,
Precum ne puse-n faţă oglinda să vedem
Erorile cu nume şi cele fără nume...
De legea lui severă erorile se tem.
Îl cînt pentru că este. Îl cînt pentru că arde
Întruchipînd partidul, de dragul ţării lui,
Că respectînd a lumii pădure de stindarde
Nici unul, pentru dînsul, ca tricolorul nu-i.
El este ritmul nostru, voinţa şi mîndria.
De-un sînge sau de altul fiind, ca la un semn,
Cînd spunem Ceauşescu, noi spunem România,
Şi comunism, şi oameni, şi spunem un drum demn." (1973).
Frumoase gînduri, frumoase versuri, parcă reînvie în mine armonia trăită în acei ani plini de realizări măreţe. Se simte, totuşi, în prima strofă, mugurele de dizident al lui Păunescu, cînd spune că în România se visează visul de a trăi frumos. Maestrul băga şopîrle de tînar şi noi îl credeam... porc. Gînduri similare au, în cartea despre care vorbesc, nume celebre: Amza Pellea, George Călineascu, Dina Cocea, Liviu Ciulei, Radu Cosaşu, Tudor Octavian, Ion Cristoiu şi mulţi, mulţi alţii (îmi pare rău că nu-i pot pomeni pe toţi şi, ca urmare, îi nedreptăţesc pe foarte mulţi!).
Cartea se găseşte pe site-ul editurii Humanitas. Lectură plăcută!
(to be continued...)
