In casa de peste drum, mare, aratoasa si cu multe masini straine in fata, locuiesc 3 generatii: bunicii, copiii si nepotii. Nepoata e la liceu, probabil intr-a XI-a sau a XII-a. Inalta, zvelta, bine imbracata, freza "japoneza", poseta pe mina, face o gramada de drumuri in fiecare zi. Maica-sa apare rar, de obicei vine dupa ora 16 si nu mai iese din casa. Fratele e vinzator de masini, aduce saptaminal cite una din Germania. Bunicii, ca mai toti pensionarii, stau mai mult la poarta si privesc lumea si masinile care trec. Bunicul e un om inalt, imbracat intotdeauna mai gros decit e nevoie, se misca mai incet, pare sa tremure usor.
Astazi de dimineata nepoata a plecat cu un baiat, intr-un taxi. A deschis poarta, in timp ce vorbea la mobil, a scos cheile din poseta, moment in care a aruncat in fata portii o hirtie alba, care probabil o deranja in poseta, apoi, continuindu-si convorbirea, a inchis poarta cu cheia, s-a suit in taxi si a plecat.
Bunicul a iesit apoi la poarta de citeva ori, cum ii e obiceiul. Daca trece o masina mai zgomotoasa, ori cineva parcheaza in preajma, el e la observator. La prima iesire de dupa plecarea fetei a stat de vorba cu cineva, apoi s-a uitat la hirtie, a dat s-o ia, apoi, vazind ca nu prea are ce face cu ea, a lasat-o in aceeasi pozitie. Hirtia e in acelasi loc, dupa 6 ore si alte multe iesiri la poarta ale bunicului. Probabil va mai ramine ceva timp acolo, pina o sa inceapa sa bata vintul. Pentru ca maturatorii n-or sa mai treaca pina la primavara!
