Ochii bărbatului privesc în gol prin fereastra pe care picăturile de ploaie şiroiesc. Are barba căruntă şi ochii obosiţi, încercănaţi. Face cîţiva paşi în spate, apoi se întoarce din nou la fereastră. Jos, o curte în formă de cruce. În mijloc, o femeie stînd pe un scaun. Plouă neîncetat. Femeia e încălţată cu pantofi roşii. El mai priveşte o dată înspre ea, dar ea a dispărut. Sîntem în anticamera unei săli de operaţii. O femeie medic iese din sala de operaţii şi se apropie de el. Amîndoi sînt îmbrăcaţi în halate albastre-verzi. Bărbatul îşi ascunde cu greu neliniştea în faţa femeii care vrea să-i spuna ceva. E clipa decisivă, bariera care desparte două lumi, momentul de unde nu mai exista nici un fel de întoarcere. Femeia dă să deschidă gura şi să înceapă să vorbească. Bărbatul are un reflex de spaimă şi-i porunceşte: "nu te mişca". Ştie ca vestea pe care ar putea-o primi ar însemna al doilea lui sfîrşit...
...pentru că primul fusese cu 16 ani în urmă, cînd se îndrăgostise nebuneşte de o necunoscută, o femeie ciudată, trăind singură la periferia oraşului în care el era medic. Se întîmplase să rămînă în pană cu maşina în acea periferie, iar ea îl ajutase cu telefonul din casa ei, aflată în apropiere. Femeia e săracă şi puţin frumoasă, la prima vedere. El, toropit de căldură, agitat, puţin băut, uită de el, de lumea formalităţilor, de tot. Povestea de dragoste începe cu o luptă între cei doi. Femeia e tăcută şi supusă. Are inteligenţa de a intui prăpastia socială dintre ei. Omul va pleca, dar se va reîntoarce apoi cu regularitate. Ea ştie să-l aştepte şi ştie să-l facă fericit în puţinul timp pe care-l au la dispoziţie. Lucru pe care soţia lui nu reuşeşte să-l facă. Relaţia soţilor e sterilă, de faţadă. Lumea în care se învîrt e cea a banilor, a măştilor. El e obosit şi cu gîndul la ea, cea care are puterea magică de a-l face sa rîdă. "Am violat o femeie" scrie el pe nisipul plajei, într-o dimineaţă. Cealaltă, soţia, trece peste litere, fără să le citească, şi intră în mare. E disperarea din el, scrisă cu litere uriaşe, în nisip. Disperarea va înflori apoi cînd va afla ca ambele femei din viaţa lui sînt însărcinate. "Păstrează-mă", îi şopteşte iubita. I se va naşte doar copilul legitim... Au trecut 16 ani. Iar el asistă mut de durere, neputincios, la operaţia fiicei lui, accidentate grav de o maşină.
Povestea de acum 16 ani încă îi dă tîrcoale. Femeia cu pantofi roşii a dispărut. E doar scaunul gol şi ploaia care cade pe el. Bărbatul scoate dintr-un sertar o pungă în care se află un pantof roşu. Celălalt a plecat acum 16 ani... Femeia medic iese din sala de operaţii şi îi dă vestea cea mare, fetiţa a trecut cu bine operaţia. El abandonează pantoful in mijlocul curţii, se întoarce şi pleacă.
PS. Aceasta e povestea pe scurt a filmului Non ti muovere.
