Nu pot ei arunca cît putem noi strînge, părea să exprime peisajul dominat de sute de saci cu gunoi strîns în numai cîteva ore ieri, din două gropi de lîngă satul Măgura. Credeam sincer că oamenii de la munte au mai mult respect pentru natură. Da' de unde? Ce-am pus ieri în saci depăşeşte orice aşteptare: sute de pamperşi uriaşi, graşi şi mustind de chimicale, sticle din cele mai felurite băuturi, de te şi întrebi cum de au ajuns berea fină, cognacul şi şampania în vîrful muntelui unde se umblă încă pe cal?!, plasticuri de toate felurile, haine, pături, moloz cît cuprinde, electrocasnice şi multe, multe alte obiecte care năpădiseră de ani buni văile din Măgura. Am fost într-un grup ce vreo 30 de oameni, la care s-au adăugat apoi mulţi alţi voluntari de la un centru de voluntariat din oraş. Primarul comunei, care s-a tot învîrtit într-un Range Rover dichisit, ne-a zis, parcă scuzîndu-se, că ei au serviciu de salubritate, dar că lumea preferă să arunce gunoiul în pădure. Or fi avînd, dar după cum arătau pădurile în care am intrat era fie prea scump la bani, fie scump la vedere. N-a apărut, desigur, nici un sătean să dea o mînă de ajutor, nu că ne-am fi aşteptat la ceva bun. Am fost însă atent monitorizaţi de doi ciobani care şi-au petrecut în bîte sîmbăta, cugetînd probabil la ondulaţiile spaţiului mioritic şi consecinţele nefaste ale parcării atîtor autoturisme în spaţiul verde al satului.
Ziua a trecut repede, iar rezultatul la final a fost unul incredibil: cele două spoturi infestate de gunoaie arătau ca la facerea lumii. Cît va dura miracolul? Cu siguranţă foarte puţin. Dar e un mic pas spre a le arăta celorlalţi (deopotrivă aruncătorilor de gunoi, dar şi finilor analişti de pe margine, care n-au participat pentru ca nu le-a permis sistemul filozofic) că în numai cîteva ore poţi realiza ceva. Efemer? Poate, dar cred că lucrurile trebuie privite mai degrabă în termeni de solidaritate, respect şi chef de a face ceva, decît în a cuantifica matematic rezultatul acţiunii de ieri. Sigur, dacă priveşti harta oficială de pe site-ul LDIR nu iese prea bine: jumate din spoturile cartografiate au rămas acolo şi vor mai rămîne multă vreme. Dar poate data viitoare în loc de cîteva zeci de mii de oameni vor ieşi mai mulţi. Civilizaţia e un cuvînt de alţii inventat şi de neaplicat la noi, încă. Dar parcă ieri, văzînd atîţia oameni băgîndu-şi mîinile în rahat, la propriu, fără să strîmbe din nas, am simţit pentru o clipă că se poate şi altfel.
