Satul Bezidu Nou a fost înghiţit de ape acum 21 de ani. Acesta era amplasat în valea unui pîrîu năzuros, care din cînd în cînd inunda zona; drept urmare marele cîrmaci a decis să facă un baraj între dealuri şi să acumuleze apele Cuşmedului într-un lac, protejînd astfel obiectivele industriale de la Fântânele. N-au mai contat cele cîteva sute de oameni, cele două biserici, catolică şi evanghelică şi mica istorie locală, interesele energetice ale patriei cereau strămutarea de urgenţă a maghiarilor din sat, mutarea lor la bloc şi pornirea turbinelor aducătoare de progres.
După 20 şi ceva de ani din cele două biserici n-a mai rămas mare lucru. Cîteva ziduri ieşind din apă, sumbre şi triste, pline de inscripţiile turiştilor de uichend. Cosmin, Dana, Ghiţă şi mulţi, mulţi tineri mîhniţi şi inutili au trecut pe aici şi au pierdut cîteva ore săpîndu-şi numele în zidurile bisericii unde, cu cîteva zeci de ani înainte, alţi oameni îşi trăiau poate, dramatic, ultimele zile din viaţă. Doar două case au rămas neatinse, fiind cocoţate ceva mai sus. Zeci de truchiuri de copaci ies din apă, creînd o imagine tulburătoare. Nu poţi ajunge la ruinele bisericii fără să dai nas în nas cu ţiganii din casele din apropiere. Par liniştiţi, dar extrem de săraci. Încearcă să-mi vîndă cîteva împletituri simple, la un preţ piperat, o reminiscenţă, poate, a vestitului obicei din zonă, de a face pălării de pai.
E luni şi malurile lacului poartă amprenta grătăriştilor din ultimele zile. Printre mormane de peturi, cutii de bere şi plasticuri de toate felurile, cîtiva "profesionişti" îşi continuă activităţile de relaxare: plajă, fripturi, pescuit, baie. Din apă răsună din cînd în cînd cuvintul cel mai popular la români. Rasteluri de lansete stau frumos aranjate pe mal, în aşteptarea marelui trofeu. Am o mică viziune cu un monstru ieşind din lac, sorbind furios apa lui şi pe cei din jur (evident fără mine) şi dezgolind vechiul sat de care nu-i mai pasă nimănui acum, nici măcar celor care concep hărţi şi trasee turistice.
Plec cu un mare gol în stomac. În orăşelul vecin, Fântânele, admir din mers uriaşa termocentrală comunistă. Fabrici şi uzine... abandonate. Pe Internet, căutînd să citesc cîte ceva despre istoria zonei, aflu despre capturile impresionante de crap şi alte rubedenii din lacul Bezid.
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
