sâmbătă, 7 iulie 2012

Despre România, cu mari regrete...

Peisajul românesc revelat in ultimele săptămîni e dezastruos pentru multă lume. România îşi arată periodic faţa boccie, alienată, oligofrenă. Oamenii învată greu şi uită extrem de uşor. În 1989 mii de români au pierit pentru că nu mai puteau îndura dictatura. Cea adevărată! Astăzi, manipulaţi prin toate canalele media controlate de marii securişti, românii se bucură că au scăpat din nou de dictatura lui Băsescu. În faţa Teatrului National din Bucureşti, kilometrul 0 al democraţiei româneşti, aseară, la aflarea scorului cu care Băsescu a pierdut războiul, ultraşii pensionari, sătui de atîtea dictaturi, au încins o mare horă a bucuriei demente. Oameni pe care dacă-i întrebi "de ce e Băsescu dictator?" nu-ţi pot da niciun răspuns coerent, pentru că-n capul lor nu roiesc decît telenovele, gîzi şi ciutaci... Iar în toată această poveste nici măcar nu e vorba de Băsescu. E vorba despre Constituţie şi echilibrul puterilor în stat. Orice preşedinte care greşeşte grav poate fi suspendat şi apoi obligat să plece. Dar asta în condiţiile în care nu-ţi fabrici legile în 4 zile. În condiţiile în care nu cumperi voturi, transformîndu-te peste noapte din minoritate parlamentară în majoritate, prin înglobarea reziduurilor partidului aflat la putere. Refuz să scriu "parlament" cu P mare. Această instituţie a ajuns refugiul scursurilor politicii româneşti. Penalii României se simt protejaţi şi-şi asigură interesele mafiote dintr-un loc care ar trebui să însemne cu totul altceva. Românii normali asistă neputincioşi, de la terase sau din faţa plasmelor, la asalturile finale ale USL. Căci despre mişcări de stradă care să arate că România e încă locuită cu adevărat, nici nu se mai poate vorbi. Mioriţa ne îngroapă din nou în aceste zile! Democraţia a fost devorată rapid de o haită de hiene tinere, conduse de un mare impostor cu iz de tînăr intelectual scrobit. Peste România se va aşterne liniştea în cîteva luni. O linişte sub care marile dosare de hoţie se vor subţia şi vor dispărea încetul cu încetul, în care răzbunarea va fi la ordinea zilei, în care oamenii vor trăi şi mai prost, în care manipularea va fi delirantă şi "moştenirea grea" de la predecesori va fi folosită ca paravan pentru incompetenţă şi furt. România nu se poate vindeca atîta vreme cît securiştii şi mafioţii fac regulile, atîta vreme cît oameni care au făcut genocid în '89 si '90 stau în umbră şi dau comenzi. România a devenit o ţară cu adevărat tristă!

PS. Băsescu nu-mi mai place de dinainte de 2009.