sâmbătă, 27 iunie 2009

Matei Călinescu


În aceste zile în care ecranele televizoarelor sînt inundate de portretele unui cîntăreţ născut negru şi mort alb, dispariţia lui Matei Călinescu a trecut complet neobservată în România. Buletinele de ştiri din ultimele zile au anunţat sec moartea marelui cărturar român sau nici măcar n-au făcut-o. Din aşa ceva nu se face "rating", deci n-are rost să insistăm pe subiectele care i-ar face pe români să schimbe canalul şi să caute subiecte de bîrfă mai pasionale.

Matei Călinescu a murit în America, la vîrsta de 75 de ani. Profesor universitar din 1979, în America, la Indiana University din Bloomington, Matei Călinescu a fost unul dintre cei mai mari teoreticieni şi critici literari români şi nu numai. A publicat numeroase cărţi de critică, poezie, studii, jurnale, dialoguri. Cartea sa "Cele cinci feţe ale modernităţii" se află, foarte probabil, în toate marile biblioteci ale lumii. Dar cartea care m-a impresionat cel mai mult, cu siguranţă cea mai sensibilă scriere pe care am citit-o pînă acum, este "Portretul lui M", o carte de amintiri împănată cu fragmente de jurnal, despre anii petrecuţi alături de fiul său, mort la aproape 26 de ani. Acest volum, scris în primele 40 de zile scurse de la moartea băiatului, iradiază melancolie şi împăcare, în acelaşi timp, şi-ţi arată, de fapt, care sînt adevăratele răscruci ale vieţii. Dacă ar fi scris doar această carte, Matei Călinescu ar fi fost la fel de mare. Istoria pare a se repeta şi în cazul lui, ca şi în multele cazuri de români care au făcut cariere strălucite "afară", în timp ce România e sub controlul lichelelor. Rămîne de văzut care va fi recunoaşterea finală a acestui mare şi sensibil gînditor român la el acasă. Pînă una-alta America îl recunoaşte ca una dintre cele mai şlefuite personalităţi ale vieţii sale culturale din ultimii 20 de ani.

Cărţile sale au fost publicate de editura Polirom (multe dintre ele nu mai sînt, din păcate, de găsit în librării).

PS. În Revista 22, aici, a apărut un grupaj de gînduri despre Matei Călinescu, scrise de cîțiva dintre prietenii sau cei care l-au cunoscut. Emoționant este și eseul lui Ion Vianu despre M.