În timp ce distinsa ministră a turismului, doamna Udrea, îşi etala sîmbăta frumoasa-i ie bucovineană, purtată ştrengăreşte la malul mării şi pedala mai mult sau mai puţin dezinvolt ca să ne arate cît de "verzi" îi sînt gîndurile şi intenţiile (deşi tot ea s-a scăpat si a spus că n-a mai folosit bicicleta de 20 de ani!?), mii de grătărişti ieşiţi ca termitele din furnicarele de beton la iarba verde pe tăpşanele patriei ne-au arătat care este, de fapt, brandul de ţară cu care vrem să-i momim pe străini şi să le luăm banii pentru statul la soare pe nisipul sau iarba mioritică.
România este un tărîm al gunoaielor. La propriu. De figurat nu e cazul sa mă exprim aici... Deşeurile de tot felul sufocă, efectiv, şi cele mai delicate peisaje sau cele mai retrase şi inaccesibile locuri. Sărbătoarea Paştelui s-a transformat în ultimii ani, din moment de reculegere, linişte, introspecţie, în motiv de urcat în maşină şi dat năvală în staţiunile patriei. Anul acesta, promovat mai abitir ca oricînd, litoralul a primit de Paşte cîteva zeci de mii de oaspeţi. Alte zeci de mii au mers la munte sau aiurea. Pentru oamenii aceştia (mă rog, pentru marea majoritate a lor) Paştele înseamna grătare uriaşe, muzică şi băutură. Şi gunoi. Nesimţitii României pleacă dupa 2-3 zile de largi ospeţe, cu burţile pline şi creierii aburiţi, lăsînd în urmă o România contaminată de plastic. Este desăvîrşirea unui peisaj care nu arăta bine oricum, dar care acum seamănă cu ghena din spatele blocului.
Şi tocmai într-un astfel de moment apare blonda ministră şi ne povesteşte ce turism grozav vom avea anul acesta. Cu noul brand de ţară, care-mi aminteşte mai degrabă a talcioc decît a rezervaţie naturală, cu o realitate sumbră în care drumurile de acces spre locurile de importanţă turistică sînt făcute praf, cu pensiuni de 3 margarete în care mori de frig şi cu binecunoscutele servicii hoteliere de pe litoral cu iz de"epoca de aur", Romania îşi invită oaspeţii străini. La ce? mă întreb. N-o să continui să caut răspunsuri inutile. România, cu cei 100 de km de autostradă făcuţi în 20 de ani, e penibilitatea Europei.
Aş demara urgent proiecte de ecologizare a tuturor zonelor pierdute-n plastic (nu uitaţi nici de satele pline de deşeuri, de cîmpurile semănînd a concert rock etc), aş pune taxe şi suprataxe producătorilor de plastic, dar şi consumatorilor, i-aş amenda usturător pe cei care-şi bat joc de natură, i-aş pune pe primarii mai mari sau mai mici să-şi facă curăţenie în "ogradă" şi, poate cel mai important, aş începe programe ample de conştientizare a fenomenului în şcoli şi la TV. Agresiv. Altfel nimic nu se poate face. Poate doar aşa, în 5-10 ani, România ar începe să arate altfel.
Şi aş apărea mai putin la TV în rol de mare inventatoare de branduri de ţară.
