Bucureşti 13-15 iunie 1990
"Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră de astă dată, mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă dată l-aţi dat la chemarea noastră. Delegaţia de minieri în frunte cu domnul Cozma se va deplasa spre Piaţa Universităţii pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră. Aşa cum aţi văzut, de asta dată avea de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste, grupuri organizate de elemente incitate, multe din ele drogate..."
Aşa îşi începea tovarăşul Iliescu discursul, în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, adresat minerilor ajunşi în Bucureşti la chemarea lui. Minerii s-a deplasat conştiincios în piaţă şi au măturat tot ce le-a stat în cale cu o bestialitate greu de imaginat. Au murit mulţi oameni în zilele de 13-15 iunie, măcelul începînd în zorii zilei de 13 iunie, cînd trupele tovarăşului general Chiţac au intrat în mulţimea "golanilor" care-l exaspera de cîteva luni pe Iliescu. Ziua de 13 iunie a fost o zi sîngeroasă, cu lupte de stradă între manifestanţii anticomunişti şi forţele de represiune. S-a recurs, aşadar, în toiul nopţii de 13 spre 14 la metoda degajării terenului: au chemat minerii, oameni care executau automat orice li se cerea. Li s-a cerut pulverizarea manifestanţilor, a intelectualilor ostili noului regim comunist. Şi asta au făcut: pe lîngă omorîrea şi rănirea a sute de oameni, au distrus sediile partidelor de opoziţie (PNL şi PNŢCD), cît şi sediile facultăţilor de Arhitectură, Geologie, Matematică şi Litere. O armata de oameni preistorici, parcă, a arătat Europei întregi de ce era în stare. Decembrie trecut ('89), cu miile de victime, nu mai valora nimic, fusese în zadar.
"Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile, că sînteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu..."
Cu aceste cuvinte Iliescu a trimis bestiile acasă, în Valea Jiului, după două zile de măcel.
2009: Iliescu comentează ultimele evenimente de la Chişinău, petrecute in aceasta săptămînă: conducerea de la Chişinău acţionează după “o schemă propagandistică obişnuită, care reflectă o anumită mentalitate”. El le recomandă comuniştilor de peste Prut să fie deschişi “la ce se întâmplă în societate şi nu să adâncească lucrurile prin asemenea atitudini ostile la adresa populaţiei, pentru că, punând pe seama altora (factorul extern), asta arată lipsă de deschidere, de receptivitate, de înţelegere a problemelor proprii şi, totodată, de a căuta soluţii democratice de rezolvare a problemelor”.
Pentru cine nu e la curent cu ştirile politice, la Chişinău în aceste zile au fost proteste puternice ale studenţilor din oraş, nemulţumiţi de rezultatelor alegerilor parlamentare (Partidul Comunist fiind declarat cîştigător într-un mod foarte suspect). Tovarăşul Iliescu, după cum se vede, s-a simţit dator să ne explice cum stă treaba cu mentalităţile comuniştilor şi cu căutarea soluţiilor democratice...
Au trecut 20 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989. Atunci au murit în Bucureşti peste 1000 de oameni, pentru ei libertatea fiind mai importantă decît orice altceva. A urmat apoi mineriada din vara lui '90. Iliescu a rămas la putere, trecîndu-şi în "palmares" alte victime.
Sîntem în 2009 şi acest personaj diabolic e în libertate, apare aproape zilnic în mass media şi ne intoxică fără nici o jenă. Voi nu vă doriţi o Românie fără el?
